aripi de mătase
sclipiri printre dinți

luna de argint
mângâie visele irișilor

să zicem că de azi înainte
sărutul ne va atinge pe buze

nimeni nu știe cum e să trăiești

stânca aceea ne-a fost legată intenționat de picioare

ca un fluture
în insectarul unui copil
ce nu chiulește niciodată
de la școală

pânza de păianjen ne leagănă rece pe brațele apei