agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-06 | |
Capetele zdrobite de atâtea griji
și secătuite de iluzia iubirii, treceau pe lângă mine. Nesăbuința lor arde în jurul meu. O mulțime de broaște cu picioarele smulse se târăsc și cerșesc mila celor mari. Jucăriile Lui sângerează în neștire. Cu ochii înecați în lacrimi, am învățat să trăiesc. Gândurile-mi sunt răscolite. Nu mai vreau! Totul a început cu un sărut care scurgea timpul si adâncea rănile, fără îndurare. Simt că mă sufoc în fiecare zi, îmi amintesc zâmbind iubirea, pe care nu am simțit-o niciodată și aș transforma acele secunde în eternitare. Am disecat un înger crezând că voi găsi lumina, i-am smuls aripile și mi le-am lipit pe spate. Nu am reușit să zbor! Nu-mi mai văd umbra! Ști...cine...mă mai vegează. Porumbei cu gâturile frânte mă privesc, iar eu...eu nu mai fac nimic. Îmi închid ochii și...împietresc
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate