sub Munte
se strâng boturi rânjite de sete
sorb suflet cornutei cu hohote moi
sar peștii mugind
păsări ‘noată-napoi
cutremurați de stânca dormind în adânc

din maluri în maluri
totul sare și zboară
numai el screpțănosul miaună zgârie
scuipă
în spate pustiul se întinde spre sine
numai el nu străbate valul zilei de mâine


m-aș fi mirat ca fluviul să poată să învețe
cotoiul să vâslească din coadă și mustețe