În nuditatea gândului meu neverbalizat
Mă sinucid cu supremele flăcări ale iubirii

pentru că-s phoenix de viță morbidă

Mă desfrânez de lacrimi și de zâmbete.
Îmi descarc cărămizile sufletului
pe bolta cerească
într-un zbor.
Sunt neant în descriere dezvoltată
cu trunchi aspru de idee furată
Din eu

Mi-e atât de dor,
atât de dor
de nostalgiile iubirii
pe care n-am mai îngropat-o în mine
din secolul în care am rămas
nesingură de mine
și singură de tine

și n-am mai renăscut.