Mereu mă văd călătorind,
În fiecare noapte-n vis,
Rup tenebrele din gând,
Pătrund în ceață și abis.

Parcă prinsă de-o angoasă,
În lumea viselor pătrund,
Mă perind neputincioasă,
Ca spectatorul mă afund.

Călătoresc în tren, mașini,
Spre undeva... unde n-ajung,
Aflându-mă printre străini,
Din drumul meu nu pot să fug.

Plutesc ușor ca frunza-n vânt,
Fulg lipsit de greutate,
Trec peste fapte și cuvânt,
Curgînd spre eternitate.