Bun este Domnul cu cei ce inima-și revarsă Dar
cugetul nedreptății nisipit în adâncuri frângă-se-n oase de sânge
dezleagă-mi întru cele nevinovate mâini să te înlemnesc în icoană
străbate cu limba mea pământul ca un murmur de izvoare
primește întru slavă gândul îndreptării
cu strai de curăție să poposesc sub clopotul vecerniei
dezmiardă-mă întru nădejdea credinței
de mi s-or toci genunchii vor rămâne rădăcinile înfipte
sub lemnul crucii Tale