Nu se vedea nimic prin ceață,
Doar buza ta ce sta să crape
Și te treceau sudori și ape
Și-ți susura sinistră greață
Prin filamente și supape...

-Klaus, îmi spuneai, o veșnicie
Aș da să mai trăiesc o clipă,
Să trag un ultim fum din pipă,
Să-ți pup saliva străvezie...
Dar moartea simt că se-nfiripă...

Și moale îmi cădeai în brațe
Iar peste ore, furibund,
În grabă îți săpam mormânt
Sub cerul roz, brăzdat de rațe,
Și te-ngropam cât mai la fund.