Cică se zvonește că nu mai simt,
Nu mai am în mine
nimic.
Dar ceea ce am vrut atît de mult
nu mă poate face fericită
fiindcă nu mai pot să simt.

Astfel viața-mi devine pustiu de plină
Cu chestii ce nu contează
Iar după cum nimic nu mai contează
Viața mea e un satisfăcător
de nimic.

Nu există rău
fiindcă nu există bine.
Și nici bine nu-mi poate fi
Fiindcă nu mi-e rău.

Viața devine o variație la tema
ce aș vrea să fac,
Iar ceea ce fac
nu-mi variază deloc viața.

Totul e prea activ
și mă face constantă.
Nu mă plîng,
Nu-mi e de rău.
Doar că de data asta chiar nu știu
cum ar fi să fie bine.