MOTTO : "Multe fapte adevarate sunt nespus de plictisitoare. Iata de ce talentul consta pe jumatate in arta de-a alege dintre adevaruri pe cel ce poate deveni poetic. Dragostea este o poezie in actiune. " ( Balzac )

POVESTE

Ne-am cunoscut in mod ciudat
Eu te-am privit, tu ai tacut
Si-ncet sarutul mi-ai furat,
Sa fug, curaj nu am avut.

De mana ta mi-am sprijinit
Mana mea rece, tremurand
Tu nici nu stii ca am simtit
Ca ma topesc, ca rad, ca plang.

Pentru o clipa am simtit
C-ai suflet cald si bun si dulce
Dar m-ai mintit si-am suferit
O Doamne, ce poveste dulce...!

Ma durea lacrima ta
Si atunci eu as fi vrut
Sa-ti dau fericirea mea
Dintr-odat', printr-un sarut.

Te asteptam mereu numai pe tine
Si lacrimam bobite de safir
Iar tu veneai, zambeai-credeam ca pentru mine
Si imi trecea pentr-un boboc de trandafir.

Credeam in ochii tai cei verzi,
Lasam o lume-ntreaga pentru tine,
Aveam incredere cum nici nu crezi
Uitam de toti, uitam de mine.

Din clipele ce le-am avut,
Iubind, dorind iubirea
Una a fost a mea si a trecut
Doar una si-n rest amagirea.

O clipa doar de-as mai avea
Buzele tale pe-ale mele
Rememorand povestea, totusi as putea,
Etern sa te pastrez in gandurile mele.