E prea seară
în senzația de dimineață
a clipei
și prea devreme
în carnea orei târzii;
m-aș trezi acum,
sfâșiind crusta caldă a visului,
dar ochii cască
la vederea somnului vieții;
m-aș lăsa alunecând pe pârtia lui
până la adormire,
dar sufletu-i prea treaz
de seninătatea clipei
din carnea orei târzii.