agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-15 | |
o pasăre lungă îmi ciugulește călcâiul în somn
dimineața mă trezesc chircită în colțul camerei cum am ajuns cu genunchii la gură? ai crezut că trupul tău e o scară pe care te cațeri până la dumnezeu să îl întrebi de ce pleoapele ți se zbat în noroaie când din palme ți se deșiră lumile și mi-a răspuns? ți-a răspuns am auzit? n-ai ascultat. ai dus palmele înainte și ți-a lins urmele cuielor. în fiecare răstignire e un răspuns. eu nu știu de ce am atâtea întrebări când iubesc nici eu nu știu cum aripa mea stângă a crescut atât de înaltă de ce îmi cad pene când ies în lumină de ce te umbresc când taci dar nu-mi răspunzi tu pui întodeauna întrebări, dar nu mai crezi în răspunsuri. când mă întind peste tine, spui că sunt un somn negru, te scufunzi în mine, dar nu mai crezi. de ce nu-mi răspunzi?! ți-am răspuns. iubirea locuiește în călcâie, te gâdilă în tălpi când mergi pe alt drum, îți pune un picior în fața altuia când ostenești. eu nu știu ce culoare au ochii mei când ostenesc niciuna. e un timp în care vântul nu mai știe să întoarcă ceasul lumii. de ce îmi vorbești despre lumi? vorbește-mi despre mine. tu știi când mă doare. de fiecare dată nu ți-am vorbit decât despre tine. de ce locuiești cu mine? pentru că nimeni nu vrea să știe cum îți sângerează buricul degetelor când înveți să citești chipul somnului tău. doar atunci? doar atunci îți sângerază buricul degetelor. în rest ești o rană. eu te ling. nimănui nu-i plac rănile. tu nu te temi de mine? nu pleci? diminețile îți sângerează călcâiul. schiopătezi toată ziua, doar ca să mă hrănești. înghit animăluțe mici ce colcăie în tine. se dau pe leagănele din stomacul meu. mă chircesc. spaimele au teamă de mine. mai demult am prins una și i-am dat gluga jos. s-a rușinat. atunci sigur era a mea. spaimele mele sunt niște copii deghizați. mi se ascund după inimă. au dinți ascuțiți. dar iubirea nu poate respira în inimă. nu mai contează ce rod. apoi pasărea înaltă m-a luat de o mâna și mi-a arătat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate