agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-08 | |
Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para nu stim cât face. Stim ca cinci fara patru fac unu, dar un nor fara o corabie nu stim cât face. Stim, noi stim ca opt impartit la opt fac unu, dar un munte impartit la o capra nu stim cât face. Stim ca unu plus unu fac doi, dar eu si cu tine, nu stim, vai, nu stim cât facem. Ah, dar o plapuma inmultita cu un iepure face o roscovana, desigur, o varza impartita la un steag fac un porc, un cal fara un tramvai face un inger, o conopida plus un ou, face un astragal... Numai tu si cu mine inmultiti si impartiti adunati si scazuti ramanem aceiasi... Pieri din mintea mea ! Revino-mi în inima ! E o întâmplare a fiintei mele si atunci fericirea dinlauntrul meu e mai puternica decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa, minunata mereu. Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi tampla de stele, pâna când lumea mea pbelunga si în nesfarsire se face coloana sau altceva mult mai inalt si mult mai curând. Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt! Doua cântece diferite, lovindu-se amestecandu-se, doua culori ce nu s-au vazut niciodata, una foarte de jos, intoarsa spre pamânt, una foarte de sus, aproape rupta în infrigurata, neasemuita lupta a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt. Ma culcasem lânga glasul tau. Era tare bine acolo si sanii tai calzi îmi pastrau tamplele. Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat noptile. Sau poate copilaria ta care a murit undeva, sub cuvinte. Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Ma jucam cu palmile în zulufii tai. Erau tare indaratnici si tu nu ma mai bagai de seama. Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai. Poate doar asa, de tristetea amurgurilor. Ori poate de drag si de blandete. Nu-mi mai amintesc de ce plângeai. Ma culcasem lânga glasul tau si te iubeam. De mult negru ma albisem De mult soare ma-nnoptasem De mult viu mai mult murisem Din visare ma aflasem Vino tu cu tine toata Ca sa-ntruchipam o roata Vino tu fara de tine Ca sa fiu cu mine, mine O rasai, rasai, rasai Pe infernul meu, un rai O ramai, ramai, ramai Palma bate-mi-o in cui Pe crucea de carne Cind lumea adoarme. Când ne-am zarit, aerul dintre noi si-a aruncat dintr-o data imaginea copacilor, indiferenti si goi, pe care-o lasa sa-l strabata. Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume, unul spre celalalt, si-atat de iute, ca timpul se turti-ntre piepturile noastre, si ora, lovita, se sparse-n minute. As fi vrut sa te pastrez în brate asa cum tin trupul copilariei, in trecut, cu mortile-i nerepetate. Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut. N-ai sa vii si n-ai sa morti N-ai sa sapte intre sorti N-ai sa iarna, primavara N-ai sa doamna, domnisoara. Pe fundalul cel albastru din al ochiului meu vast meteor ai fost si astru si incest ai fost, prea cast. Uite-asa ramanem orbi surzi si ciungi de un cuvant. Soarbe-ma de poti sa sorbi "S" e rece azi din sunt. Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta, ca doua toarte de amfora. Numai cuvintele zburau intre noi, inainte si inapoi. Vartejul lor putea fi aproape zarit, si deodata, îmi lasam un genunchi, iar cotul mi-infigeam în pamânt, numai ca sa privesc iarba-nclinata de caderea vreunui cuvant, ca pe sub laba unui leu alergand. Cuvintele se roteau, se roteau intre noi, inainte si inapoi, si cu cât te iubeam mai mult, cu atât repetau, intr-un virtej aproape vazut, structura materiei, de la-nceput. Si vine toamna iar ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata sa gustam cu miere-amestecat veninul. Doi suntem gata s-ajutam brandusile ardorii sa infloreasca iar în noi si-n toamna-aceasta de apoi. Doi suntem, când cu umbra lor ne impresoara-n lume norii. Ce ganduri are soarele cu noi - nu stim, dar suntem doi. Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii cu palmele-amandoua, cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam. Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!" Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi pribeag pe-un alt pamânt. Femeie, ce mare porti în inima si cine esti? Mai cânta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea - vesnicii Iubesti - când ulciorul de-arama se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamna, de foc, de-anotimpul din vine. Iubesti - când suava icoana ce-ti faci în durere prin veac o tii înramata ca-n rana stravechiului verde copac. Iubesti - când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânti sa culegi printre umbre balaiul surâs al comorii. Iubesti - când simtiri se desteapta ca-n lume doar inima este, ca-n drumuri la capat te-asteapta nu moartea, ci alta poveste. Iubesti - când întreaga faptura, cu schimbul, odihna, furtuna îti este-n aceeasi masura si lava patrunsa de luna. Frumoaso, ti-s ochii-asa de negri incat seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare ca ochii tai, adanci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste vai si peste munti si peste sesuri acoperand pamantul c-o mare de-ntuneric. Asa-s de negri ochii tai, lumina mea. "Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata de-un val prin care nu putem strabate cu privirea, paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea. Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii în parul tau, eu, ametit de valurile-i negre si bogate visez ca valul ce preface-n mister tot largul lumii e urzit din parul tau - si strig, si strig, si-ntaia oara simt intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate