mă voi întoarce
în toate locurile în care-am fost cândva

soare
dezleagă-mi umbra de picioare
să mă înalţ cu vântul şi să necheze
liberă furtuna

pământ
eliberează-mi pasul
să fie trepte norii către stele
să dorm în braţele iubitei mele

voi sparge zidul amintirii
şi mă voi îndrepta acolo unde
ne-am răstignit pe-aceeaşi cruce a iubirii
şi voi lăsa să plângă petale trandafirii

a fost aievea oare?
desculţi pe malul mării
prin timp făceam cărare spre farmecele zării
şi peste noi o boare din dulcele-nserării

eliberează-mi trupul
sunt mult mai greu şi mă scufund deja
în groapa fără fund
a senectuţii

aş vrea să fie totul altcumva
şi tot mai sper ca cineva să îmi asculte ruga
şi totul o ia fuga prin faţa ochilor
şi moartea-mi strânge mâna

ça va bien