agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-30 | |
Cerșetorul de la semafor mă privește în ochi.
Nu pot să-i ocolesc privirea. Nu pot să mă fac că nu-l văd. Nu pot să-mi întorc capul, ca și când n-ar exista. Nu pot să clatin alene din cap, ca un nabab ce refuză-un sărman. Nu pot să-i dau bani mărunți pentru vreun paradis scăpătat. Așa că îl privesc și eu, mai departe, în ochi. Îl privesc ca pe-un om. Probabil blând. Ca pe-un om. El își lipește fruntea murdară de geamul mașinii și mă privește mai departe în ochi. Privirea mea nu-i mustratoare nici compătimitoare nici detașată nici superioară nici sfidătoare nici înțelegătoare nici încurcată și nici nerăbdătoare. Doar îl privesc. Și el mă privește. Nu se grăbește niciunde. Rotește încet un ochi cenușiu : o ciocolată pe-un scaun, geanta mea de birou, un CD cu Mariza și altul cu Lhasa, trandafiri galbeni pentru iubita mea, mocheta curată, bordul strălucitor. Secundele semaforului au scurgere de smoală. cineva mă ocolește prin dreapta, un altul prin stânga Claxoanele nu contenesc. Oricum nu-și lasă urma-n istorie. Aud glasuri nervoase, văd fețe încruntate. Îl privesc mai departe în ochi. Picăturile ploii i se preling de pe frunte. Se scurge pe geam o dungă murdară. Mă-nchipui la capătul vieții, față-n față cu Dumnezeu: Mă privește în ochi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate