Deși sunt sclav al cerului, mă cumpără mereu pământul.
și mă ține strâns, cu lanțul său dulce, măgulitor, puternic.
lumea este aici, a venit aproape,
cu puțin timp înainte de sosirea mea,
deja mi s-a vorbit despre prestigiul ei.
de altfel, observasem singur câte am de învățat de la alții.
nu știu dacă lumea va dori să-mi cumpere trupul,
întrebându-mi sufletul de preț,
așa cum ai întreba un stăpân.
poate că trupul primește întrebările ei
și sufletul așteaptă răspunsul...


toate merg în sensul în care mergem noi, în afară de El.
Lumină fiind, stă locului și toate se rotesc împrejurul Său,
cum se întâmplă lângă noi și în cazul soarelui,
care este umbra materială a lui Dumnezeu.


toate părerile noastre, întocmai ca femeile, până la urmă cedează.