a fost odată pe pământ
clădit din piatră și cuvânt
un sat curat și inocent
mai este satul în prezent
cu drumuri ce-s bătute-n dor
și bâzâie amețitor
copii frumoși copii deștepți
unii chiar foarte înțelepți

și-n satul nostru din poveste
zburdalnic umblă fără veste
un rege mic sau mare este
copil ce bate la ferestre
ce cântă lumii iar iubire
ce dă atâta prețuire
la tot ce este viu și arde
stăpân pe țara lui de hoarde
copil fiind trăia dorind
să fie doar dorind trăind
să pună viață-ntr-o păpușă
să facă aur din cenușă
și-n lungul vremii rege mic
s-a-nconjurat în lupta-i sacră
el n-avea nici un inamic
dar încerca din greu să-și facă


și-n acel sat păpuși frumoase
ieșeau întruna la ferestre
cerșind copilului să spună
și pentru ele o poveste
căci bănuit era de toate
că știe cum să facă des
povești de dragoste că scoate
din lucruri fără înțeles
cu-a lui căutătură blândă
își apleca fruntea-ntr-o parte
el nu-ncerca nimic să vândă
ci doar le dăruia o carte

-căutător umblând din fire
eu am un vis de când mă știu
vreau să trăiesc doar din iubire
și glorios lumii să-i fiu

la una din ferestre iată
o păpușică dovlecel
zâmbind copilului se-arată
-hai să vorbim pe messenger
-am eu la fel același vis
dar ce-mi lipsește și eu știu
e-o inimă de ești deschis
a ta pe veci eu o să fiu
și vreau să știi că pot iubi
într-o singură zi
poate cât alții în zece


el inima din piept își scoate
privea cu drag și fără frică
și-o rupse chiar în jumătate
și-o puse-n piept la păpușică
de mână o luă și-n noapte
ei alergau spre nicăieri
spre locul cel cu fructe coapte
poate spre locul cu tăceri
-putem trăi doar din iubire
eu cred în tine rege mic
și glorios eu dau de știre
că ești mai mare și voinic
și-l netezi cu drag pe frunte
și-l săruta a mia oară
la pieptu-i mare cât un munte
simțea cum ea se înfioară
ea vie strălucea în noapte
se bucura cum că respiră
și asculta ale lui șoapte
ce-nvălmășite năvăliră

-ți-ajunge atât satul așteaptă
dă-mi inima s-o întregesc acum
nu-ți las nimic și de ești dreaptă
nu mi-ai mai cere să pornesc la drum

păpușa stă să înțeleagă
adică nu i-a dat pe veșnicie
i-a arătat doar într-o limbă vagă
cum este să trăiești și să fii vie

și scoase cu durere
din pieptu-i zbuciumat
jumatea lui de viață
era de-mprumutat
cu mâini însângerate
ea spuse-apoi sfioasă
-copile bun mă iartă
tu regele meu ești
de azi eu voi fi moartă
și vie în povești

și ea plecă într-o singură zi
deși nu voia să plece
și vreau să știi că ea muri
în acea zi
cât alții în zece