Tablou cenușiu de iarnă târzie
E-n sufletul meu agățat pe-un perete
Șterg lacrima rece a tinerei fete
"E fals peisajul.Ea-i moartă, nu vie."

Verdictul mă doare și ei nu îi pasă
Doar cerul îmi spune că n-are dreptate
Văd norii cei negri plutind peste toate.
Așteapt-o să vie, acum e acasă.

I-e frig sau i-e frică, nici ea nu mai știe
Tabloul îngheață și-acolo o prinde
Aude copii cum cântă colinde.
Eu nu te-am mințit, i-o iarnă târzie