în seara aceasta
cu aceeași cantitate nesigură de rimel
cu gulerul pulovărului bej până sus pe bărbie
voi rătăci intenționat drumul

voi merge spre stația opusă obișnuinței mele
ca o trufă brunetă gâdilând aerul
voi mânca și după ora cinci fără frică
mă voi parfuma strident purblanca dilatând
nările maladiilor din proximitatea
curățeniei mele

voi renunța la tot ce știu pe de rost
voi strânge garoul pe inimă să-i fac mijlocel
s-o scot la defilare colecția de toamnă
cu sângele pe șal și cu un soi de ruginire
fermecătoare gloss style

voi da această coastă bătătorită cu nume de femeie
în schimbul necunoscutului deplin
care mă așteaptă căscat

totul e să știu când
să cad

în fond
fiecare dintre noi are dreptul
la o carne mai veselă
la o altă mâncare de pește
la altă pereche de ghete

că doar o viață avem


*

după care
le-am băut

sticluțele mici și prelungi
cu poțiuni efervescente în care
colcăia vie câte o dorință
veneau pe bandă rulantă spre
dumnezeu

cu gura deschisă uriașul le primea
strângea ochii precum o zână
și înțelegea

dorința mea era una patetică
dar înaltul nu a râs

îmi doream un magnet special
care să-mi țină vertebrele îmbrățișate
când o fi să mă treci

și desigur
o piele mai fermă


*


mie
când îmi tremură genunchii
și nu pot să ascund asta
îmi trec șapte nori prin urechi
inima mi se face cât un polip
zvâcnind la intrare aerul

ție când ți se umezesc ochii
îți răsar din spate niște iele atât de frumoase
încât amețesc cu teama că ai să le strivești
ghemotoace de plasmă dintr-o clipire

măcar asta n-ar trebui să ne fie teamă să facem
în același timp:

eu să tremur
tu să plângi