Cred într-una sfântă Minciună
Ce aduce zâmbetul,
Cred în sora ei mică
Apărătoarea de Rău
Și într-una palmă părintească
Aducătoare de mângâieri
(îmi place să pup să treacă)
După ploaie vine soare (și răceala aduce căldură, știați?)
V-aș băga un pumn pe gât
Plin cu vorbe bune
Să plângeți de bucurie
Dați-mi din "ceva"-ul vostru
Cu-mprumut (dobândă mare, nu-mi pasă)
Pitiți-vă cât mai puteți,
Găsesc sămânța de bine din voi
De-ar fi să vă tai cu toporul. Nu am putere să-l ascut
Așa c-o să vă doară puțin.
Eram adolescent în liceu,
aveam crezul de căpătâi:
"cu cât mă dau vouă mai mult
cu-atât mai mult sunt eu"
Acum mai cred ceva... parțial.
Cred că cinicul e-un mizilic,
Vino cinicule să ne batem,
Nu dau pe tine un scuipat, nu dau în tine deci.
Cred,
că o fată mă trimite să-i aduc flori de la munte
și stele de pe cer
doar ca să scape de mine (du-te tu că vin și eu)
Mai cred
că uitarea/iertarea sunt minciuni
(vezi ce-i minciuna mea)
Cred într-una greșeală fatală
aceea de-a iubi/spera/visa
(avem dreptul să greșim cu toții)
Cred în arborele de salam
și pastila anti-prostie
să potolim deci foametea!!! (puneți-vă pe treabă)

Cred că v-am mințit destul
(vezi crezul meu în minciună)
Și dacă sunt mincinos
Înseamnă că v-am mințit?
Eu cred că voi nu mă credeți
Credeți ce vreți,
E crezul vostru. (vezi mai sus)