agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 761 .



Zbor de iarnă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DDD ]

2006-11-01  |     | 



E prea frumos, afară iar e viscol,
Pămîntul este tras de șapte cai.
Și-i iarnă iar, o iarnă iar la Pristol
Și vîntul cîntă hore lungi la nai.

Cu ochii arși mă-ntorc din rătăcire
Și cerul înstelat încerc privi,
Mă simt un rob și cat în amintire
Un drum ce l-am plecat spre a veni.

Trosnesc în foc stejarii de-altădată
Și stelele din miezul lor țîșnesc,
Afară-i frig și noaptea e bogată
De apele ce-n geruri se iubesc.

De-atîta toate luna se ascunde
Și ochi de foc din ceruri mă privesc,
Prin ochii mei în suflet vor pătrunde
Și-mi vor grăi, demonic, îngeresc.

Se vor ascunde-n ultima privire
Și-n ultim pas se va aduce-un pas
Se vor scălda în leagăn de iubire
Și vor porni de unde au rămas.

Mi-e frică mie și privesc spre lemne
Îmi dau tîrcoale-n suflet rădăcini,
Pe pieptul meu răsar mirific semne:
O floare rară într-un cîmp de spini.

Mă doare cerul spintecat de viscol,
Mă doare apa Dunării la mal,
Ce iarnă iar, ce iarnă iar la Pristol,
Mi-e dor de-o șa și-mi este dor deun cal.

Mă simt în prag corabia măreață,
Mă simt epava ce salvează vieți,
Cîntă cocoși. E poate dimineață,
Sau doar gîndesc și ei la dimineți.

Eu cat acum spre albe calendare
În care-au scris atîți de neclintit,
Și-am fost credință, poate luminare
Mi-au fost în suflet pîine și cuțit.

S-au răsculat domnii stăpînitoare,
Cei înjunghiați m-au pus să fiu mai sus,
Mi-au dat ca dor un țel de depărtare
Și-un jurămînt: Ce au avut de spus.

La mreaja sobei caut către mare
Și caut malul îmbrăcat de val,
Ce dor îmi este-acum de depărtare,
Aș vrea o șa, aș vrea un drac de cal.

Mă doare bradul mîngîiat de viscol,
Mă doare gîndul munților străbuni,
Ce iarnă iar, ce iarnă iar la Pristol
Și-n dimineață viscolesc genuni.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!