zidurile - unul singur e văzut de prea sus
și chiar dacă nu și-au potrivit toți de-acolo
ochiul de sticlă - se știe preabine;
fapt divers și minuscul: azi mi-am spart binoclul
și viața ce viermuiește în blocul de vizavi
e din nou un mister pentru mine.

voi lăsa așadar storurile peste vrăbiile ce trec
să-mi cerșească fărâme de afecțiune,
peste caldarâmul ce încă invocă
promisiunea făcută de iarna trecută
- că o să mă așchiez de bunăvoie printre rigole
și o să mă scurg în canale;
dar asta e altă poveste și azi
e ziua rădăcinilor mele plecate la plimbare
nu demult, direct de la reanimare;

ar trebui să aprind o lumină, mai multe
să îmi tai părul, să-mbrac salopeta uitată de tata
în cuier și să pornesc zidurile mele
pe care de atâta timp le-am amânat, poate-poate
se mai călătorește cineva în lună
îmi repară cineva binoclul
încep ca prin minune să migreze vrăbiile
și îmi dai un mic push printre gratii,
frate.

Termină cu prostiile astea Adela
știi bine că nu mai e cine...

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.