nu credeam că amintirile își vor înfige în trupul meu colți de fildeș

nici că privirile fotografiilor vor iscodi de câte ori

inima va bate într-o secundă

singur cuc în mijlocul nopții mioarele-mi țin de urât

vorbind pe limba unei pendule ce moțăie în stână

fusul învârte orele de lână

firul urzește și îmbracă Luna-n haine noi

Marea geloasă întinde palmele cerșind

valurile strigă cu spume la gură:

noi vrem Pământul ce ne-a-nșelat

cu tine-n asfințit!

nu credeam că lacrimile se-adună într-o groapă

adâncită de suspine

nici că toate speranțele sunt cu capul în nori

visând încă la nemurire

văd Stele verzi