Greu sa duci povara crucii cand aceasta ti-e straina
Dincolo de legea firii prin vointa si credinta ,
S-ascunzi vesnic dup-o masca tot ce simti in suferinta ,
Sa fi vesel ca un faun cand privirea iti suspina .

Greu sa razi cu cei din juru-ti de o gluma fara rost ,
Sa repeti aceleasi vorbe invatate pe de rost ,
Sa zambesti ti-e o povara ca un sac de plumb de dus ,
Cat ai vrea sa te asculte ca sa spui ce ai de spus .

Prizonier de buna voie intr-o lume de pripas ,
Prin a ei netrebnicie poti sa treci cel mult ... la pas ,
Sa arati ca o oglinda a acestei vechi genuni ,
Dar in suflet ca-ntr-o roza sa crezi inca in minuni .

Greu sa vezi cum juraminte se revarsa-n tina pale
Cand stii bine ca acestea sunt doar biete vorbe goale ,
Paravan de mucegaiuri care cresc , devin o floare
Ce-o poarta la butoniera , o ridica pana-n soare .

Nu vad , nu simt ce mirosuri de cadavre putrezite
Le degaja ca otravuri peste zilele-nverzite
De aceste mucegaiuri , de acest anost gunoi ,
Ba-l mai canta si poetii ! Nu ! Nu pot sa mai suport !

Cum putut-ai oare , Doamne , sa-ti duci crucea far' de pica
Sa ne-aduci noua iertarea , noua ... celor fara frica
Cum ai luat asupra-ti rele , toat-a lumii nebunie ,
N-ai vazut ? Te-au dus la moarte , Te-au lovit plini de cruzime !!!

Mai bine-ai fi lasat destinul , iadul , focul manios
Sa cuprinda asta lume , ast' puroi din oameni scos .
Ar fi fost cu mult mai bine sa creezi o Terra noua
Fara noi , fara de oameni , doar cu picaturi de roua .