ÃŽn zilele ce au trecut
De tine n-am știut,
Și asta m-a durut.

Prin lumina arămie
Te-ai prelins ca o stafie.
Ochii tăi încet mă-mbie.

Și te văd cum calmă treci,
ÃŽn intuneric te ÃŽneci,
Și te pierd așa pe veci.

Am căutat o lume-ntreagă
Și-am gasit o urmă vagă,
Din ce-ai fost odată, dragă.

Pentru îngerii din cer,
Tu ești zeița lor, din efemer,
Și pentru lumea noastră vie,
Tu ești un înger, ești o stafie.