Mi-am retezat întoarcerea în mine,
Blegit, descurajat de epigoni.
Dacă puținul chicotit n-arată bine,
Corala-i orz și gâștele sunt pomi.

Calabalâc stingher sunt mie însumi,
N-am bani de ricșă-s tras de boi,
Vă rog, vă cer, să dispăreți din gându-mi;
L-ați împuțit cu zoaie și noroi.

Ce bine că diseară nu e mâine,
Și că Zalmoxe nu e Dumnezeu,
Pe toba-mi veche pielea-i tot de câine;
Nu suge silicon copilul meu!

Îmi pare rău c-am regretat vreodată,
Ce-am azvârlit, gândit și înjosit,
Acelor vouă care niciodată,
N-ați scris nimic dincoace de scârbit.