brusc încetinești pasul ideea aceea se reia singură
ca și cum ochiul tău e o lupă
și fără să-ți dai seama lumea prin propriu-ți ochi te privește

ești măruntul destin ce se amplifică? sau
datoria ta nedusă la capăt
de care lumea se îndoiește?

și unde e capătul? tu însuți
nu ești decât un punct ce se mișcă
sau despre altceva se poate vorbi –
nu rotația ci valoarea punctului în mișcare

spuneți-mi ce se vede prin ochiul meu

brusc încetinești pasul ideea se reia aproape singură –
dacă fără să-ți dai seama lumea
prin propriu-ți ochi te privește?


(18 noiembrie, Gara de Nord)