între depouri venele noastre
se întind cabluri de electricitate
ne urcăm prin spate
coborâm prin față
mormăind cântecul cerșetorilor

uneori soarele râde de noi
ni se oprește în palmă
monedă de aur cu nenumărate zerouri
alți hămesiți mai vânjoși
ne încaieră și ne iau și pantofii

sunt singur în afara traseului tău
și nu îmi ajung cuvintele pentru rugă
nu îmi ajung picioarele pentru fugă
și nici brațele pentru lupta cea dreaptă

dă-ne nouă astăzi
pe mine ție și pe tine mie
și nu ne amăgi că trăim
în doi pești siamezi
dă-ne de pomană nouă mâine
ochelarii fumurii prin care te vezi
călare pe cometa nevenită