Eternitate cu dulci șoapte,
Un cântec lung, adânc, în noapte;
În mii de zări se-așterne lin,
Un om cu brațele-ncleștate.

Epidemie între stele,
O diademă de lumină,
Un nor cu plânsetul de gheață…
Un vis ca o pulbere fină…

Ne cer și sufletul și viața
Și timpul vor ca să i-l dăm,
Să sting adânc în miezul nopții,
Iar de nu vrem, să bântuim.

Epava vechiului vapor
Demult doarme-n adâncuri,
Iar neîncetatele culori
Întâmpină curenturi.

La fel și noi ne ținem piept…
E un război continuu;
E un curent proeminent,
Și nu se simte vinul!