dacă ai putea să o iei de la început
cu ea plimbându-vă pe malul acelei
ape limpezi spunându-i jurând cu
zâmbetul acela de rană al gurii că ai
putea s-o iubești așa cum nimeni și
că peste ani când ea va fi plecată
simți asta nu te poți opri tot
ai să-i vorbești ca și când încă
te-ar asculta oare nu s-ar îndoi de
ea însăși spunându-și bine m-ar
iubi și să nu-i fie indiferent ca
atunci ori acum