crisparea ca un monument metalic din
amănuntele care rămân după ce
s-a topit jumătate din lume

există o breșă pe unde se pot vedea splendorile
care te întâlnesc simplu
când dispare teama de ceea ce nu poți vedea
și iubești

ce-ai putea iubi după arderi repetate
oameni rulați
covoare întinse până când orizontul e doar o groapă
aceasta este o educație severă
a respingerii

dar scoți din tine
o miniatură
toate lucrurile trebuie lăsate să se miște
doar jumătate
cealaltă nu se vede