când totul în tine și dincolo de tine
se prăbușește a nu știu câta oară
când obiectele devin relicve
oamenii se îndreaptă în sens contrar
orașul își închide viața
visul ia forma unui zar șters
și îți privești ochii în trecut
fără să scoți un sunet
fără să audă nici zidurile
trecerea lentă prin neputință
fără să te întorci
spre fața neagră a lumii
atunci
te înfășori în spațiul dinăuntru
retrăind pierdere cu pierdere

și așa mai departe