Doar ea si el erau,
numia ei doi
si singuri pe Pamant.
Si se iubeau.
Oh! Se iubeau
atat de mult,
asa cum Eva
nu l-ar fi putut iubi
pe-Adam
nicicand.

Insa inevitabilul
s-a produs atunci
cand soarele-a apus
si n-a mai rasarit.

In intunericul cel greu
pe el ea nu l-a mai gasit.
I-a inghetat in ochi trei lacrimi
si-apoi de dorul lui
ea a murit.

El a aflat de moartea-i
mai tarziu,
cand inca mai spera
sa o gaseasca,
cautand-o si strigand-o
ne-ncetat
prin bezna groasa.

Si-a aflat-o fara suflet,
intre lacrimi,
inghetata.
Durerea i-a frant inima
deja speriata
de-ntuneric
si a cazut si el, in bezna,
langa ea.