Tu esti marea, eu sunt cerul
Și ne contopim în zare.
Tu albastră, eu albastru
Două suflete-n culoare!

Eu sunt râul, tu ești piatra
Și te mângâi ne’ncetat.
Cine ne priveste oare
Ne zăreste separat ?

Tu esti frunza, eu sunt vântul
Ce te-alintă ca un cânt.
Nimeni nu va știi vreodată
De ce cânti când eu te-alint!

Două suflete într-unul
Apă, piatră, frunză, vânt.
Poate exista vreuna
Fără cealaltă în gând ?