În miez de noapte stau în șoapte
Suflete cu gând carnal,
Iar leșuri merg cărând în spate
Destinul lor cu sens banal.
Nu se-nțelege trup cu suflet,
Nu se-nțelege trup cu trup,
Și ei se ceartă și în cuget,
În piept bătăile se rup.

* * *

Unul privi prin ochi în ochiul
Minții din sufletul ce-i dat
Să-i stea alături, doi în totul,
Ea femeie, el bărbat.

Era în gândul ei trecutul,
Amarul primului amor,
Era acolo și mormântul
Zâmbetelor care mor.

Cu lacrimi mari și gri speranța-i
Urlă parcă din dezastru
Și verde cade rupt din rai
ÃŽn ochiul ei albastru.

Atunci când timpul stă-nghețat,
Trecutu-i fiind departe,
Ea în prezent îl vrea bărbat
În suflet, trup, în toate.

Dar el și ea sunt doar păreri
De rău, umplute cu venin,
Sunt leșuri putrezi de dureri
cu suflet de pelin.

Însă în ochi le vezi lucirea,
E cântecul cu care vin
Bolnavi ce știu ce e iubirea,
Bolnavi ce-n brațe se mai țin.

Iubirea lor poate fi moarte,
Poate să fie orice-o fi
Să fie totuși ce-o să-i poarte
BraÈ› de braÈ› ca doi copii.



* * *



În miez de noapte stau in șoapte
Suflete cu gând carnal,
Se zbat în trup, se vor furate
În patul nupțial.
Cuvântul rău ce vru să vină
Se-mpotmoli intr-un sărut
Și sufletul iubi în tihnă
Făptura sa de lut.