Suflet rătăcit

E prea tîrziu dar e adevărat
E o lume în care eu am evadat
Atît de dur și crud ai fost
Briceagul l-ai înfipt în os

Și m-a străpuns atît de tare
Încît mă doare...doare
Și nu mai am nici o scăpare
Trăiesc făr' de suflare

Din nou îmi sfîșii inima
Și-un rîu de sînge curge
Nu mai e nimic de spus
Adio deci...sufletu-mi plînge

S-a rătăcit acum pe veci
Și veșnic el aleargă
Spre-un răsărit spre un apus
Spre o lume largă...