Ieri...schitat in ochiul mut
Din perioada albastra a lui Picasso,
Ma iubeai in linni si forme strambe
De portret al Dorei Maar.
Erai trist si sareai cu domnisoarele din Avignon
Pe coastele norocului.

Azi...Icarul lui Matisse,
Dansand aritmic prin ite nevazute
Cu stele acromatice,
Ma iubesti tacut si rece
In talentul mainii stangi.
Esti orb si palid, ca aripile-ti frante de repaos,
Sorbind morfina gandului trecut.

Maine...un surd capriciu allui Goya,
Murit frustrat si ne-nteles.
Ma vei iubi ca-n agonia ciornelor vietii.
Vei fi absent si gri,
Scuipandu-mi soapta roasa de regret.