îți voi recunoaște întoarcerea după foșnetul de mătase al pielii
mi se va părea întâi că plouă

pisicile te așteaptă deja torc fuioare spațiul dintre praguri
trecerea îți va fi ușoară

când se va prelinge-n odaie
conturul lunar al obrazului tău
desprins dintr-o umbră de rembrandt
lumea va mirosi a vin fiert și a pricomigdale strivite sub limbă
căsuța noastră cu sâmburi în formă de inimi și pietre de râu șlefuite
ca rotula zdrelită cândva pe aleea copilăriei
se va închide cuminte la loc

îți voi recunoaște întoarcerea
așa cum presimt rădăcinile viței apropierea frunzelor și lăcrimează cârceii

tu îmi vei altoi plecarea
ca înainte când te arboram în loc de cruce la granița dintre două psihoze



unna mai frumoasă decât cealaltă


Photo © Oleg Birioukov

---
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.