Mi-e sângele plin
de oameni de ordine,
care fac ordinea lor în mine,
dau ordinele lor
sau ale altora tot prin mine.
Am nevoie de haosul meu
de vene și artere, așezate
ca hainele pe orbi,
de maladiile nevindecabile,
de altceva decât ei
prin pulsul aritmat de vise,
de creasta cocoșului domesticit,
fost gotcan,
dar nimeni nu mă întreabă
(și nici nu spun)
pe când sîngele mi-e plin
cu ordinele altora
care se prăbușesc prin mine.
Eu nu sunt și nu voi fi
un cimitir al eroilor!