Pentru dragostea mea înșelată,
(Ca un cal înșeuat întâia oară)
(ce lașă chestie!)
te-am invocat ca motiv
la ultima judecată a florilor
furate de mine în adolescență
de peste tot,pentru tine.
Te-au privit ca niște morți rătăcitori
cu lipsa sicrielor lor
(măcar din pagini de dicționar)
ridicată la rang de mod de a fi.
Te-au privit petală în petală,
și te-au dus cu gîndul
și cu totul și cu totul(ca-n copilărie)
te-au dus acolo
Lacul în care s-au pierdut cheile sălciilor
a săltat un singur nufăr
iar roata lui te-a înghițit,
ca un sorb, progresiv, pînă la epuizare.
S-a închis casa de bilete,
s-au tras obloanele.
Nufărul s-a retras discret, ca un gît de țestoasă,
scufundindu-se tremurat, în adînc,
pentru..poatevreodată.