Rambursat de tăcerea întoarsă-n linii,
Plouat pân’ la sânge de-atâtea ninsori,
Pierdut sunt de muguri, găsit de toți spinii
Înfipt, între două petale de flori-

Caraule de noapte resping petiții
De zori, sugrumând cântarea-n prigori,
Aruncă-mă, bea-mă-ntre două solstiții,
Pictează-mă-n cel puțin două culori,

Curbă-mă-n linia-ntoarsă-n centru,
Mă bate-n tăcere cu-n singur cui,
Întoarce-mă-n dacă trecând prin pentru,
Îndoapă-mă-n ciocuri flămânde de pui.