În rapidul murdar mă gândesc la râul Prut
la albia lui îngustă și la apa somnolentă
în care mama și tata se spală cu săpun.
Ce-ar fi să nu mă mai întorc niciodată sub salcia
unde tatăl meu ud și mama mea lucitoare
și-au lăsat urmele în nămol?
Ce-ar fi să cobor pe acest peron străin
și să-mi cumpăr o bere de treisprezece coroane?
Mi-e sete de apă de mare mi-e poftă de nisip
mi-e teamă de bărbații în uniforme noi,
ar trebui să mă spăl pe mâini cu apă din Dunăre
și să scriu despre gara lustruită cu detergenți.
Un câine va veni să-mi lingă de pe față
un verb lichid (verbul a plânge).
Ce-ar fi să-mi vând o lacrimă în Occident?
Ce-ar fi să-mi scot rucsacul din spinare
și să-mi întind un cort pe acest drum de fier?