“Se lamentează iarăși, în poeme,
Poetul – locatarul de la nouă,
Gălăgios și aiurit, că-l plouă
Cu armonii lacustre și se teme

Că face igrasie de la rouă;
Propun solemn ca cineva să-l cheme
Din cer, să-l dojenim cu anateme,
Chiar mâine în sedința de la două.”

“De-acord! Să-l izgonim, c-avem probleme:
Noapte de noapte, ars de insomnie,
Aruncă din balcon cu crizanteme

Ca să-ncălzească piatra arămie
A norilor, se scoală-n vis devreme,
Și-n Rai sta clandestin, fără chirie!...”

9 aprilie 2007