Tomnatec azur al razei de soare,
pălește bruma din frunze amare
Grăbește căderea din lună la stele
alină răceala din fier și oțele.
Poartă tu picur al apei din vale
fiorul din teaca unei petale
Adună furnică pierdută de vreme
fiecare boabă
scăpată de vânturi
prin lacuri și
mlaștini și
mușchi de pe scânduri.
Voi zarzăni uitați în stâncă
de piatră
Vărsați lacrimi din muguri pe
scoarța uscată
Spălați tăcerea din
roca spurcată
pe buze de gânduri frânte
și linii de var.