agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1962 .



spre Eldorado
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adriana Lisandru ]

2007-05-15  |     | 



Moartea se juca cu degetele de la piciorul meu stâng.

Eu îmi dădeam unghiile mâinii drepte
cu lac sidefat
( îmi trebuia puțină lumină
pe degetele care-ți mângâiaseră,cândva,
pielea neînțelegătoare )

suntem atât de relaxați...
vara ardea în geam frunze de castan,
prietena mea îmi povestește
râsul băiatului său.
vinul își murmură moleculele în pahare.
De undeva,
un clopot taie ziua în fâșii subțiri.

Insoțitorul meu
mă așteapta, cu chipul ascuns în spatele neprevăzutului.
S-a așezat pe fotoliul unde
stătea de obicei întâmplarea,
când mai venea și ea în vizită
(o, asta se întâmpla demult,când eram
așa de tineri și așa de albi...)
Tipul e un ciudat,
miroase a țigări fumate lacom spre dimineață
și-a cuvinte
în care s-au păstrat lacrimi fetus,
și mi s-a prezentat scurt, incolor:
„Mă numesc TrebuieSăMergiMaiDeparte”

și cum spuneam,
prietena mea îmi povestește despre trădările
mângâierilor din patul conjugal,
eu îmi așez cuminte părul rebel
(când ies în lume, întotdeauna mă încurc
în privirile trecătorilor.
ochii lor mă salută uleios cu o reverență:
„Sunteți frumoasă, doamnă”
„Multumesc”, le șoptesc, cu genele fâlfâind
ca o aripă de cuc)

de moarte a uitat toată lumea,
a început să se plimbe nervoasă prin cameră
până și fluturilor din insectarele cu amintiri
li s-a încrețit pastelul culorilor
de frig -

„E timpul să mergem” spun,
și mă ridic.
„ești perfectă! zice prietena mea,
mi-a făcut plăcere să te cunosc.”
și ușa se deschide singură
și pasul se face singur,
spre Eldorado.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!