agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1512 .



Nunta
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [istar ]

2007-05-16  |     | 



O privire în sus spre infinit...
mâna mea, un gest ce cuprinde tot:
atât albastru,
lumină,
norii și furtunile noastre toate;
noi, două fulgere
în fața sfârșitului, a începutului, a eternității;
tunetul tău pulsând
pe ritmul ce se zbate
în limitele trupului meu.

În fața noastră stânca...
ultimul nostru legământ.
Rădăcini împletite în piatră,
inelele a duoă mâini dintotdeauna împreună.
Două siluete
pe chipul încremenit al colosului de granit,
pașii noștri printre crăpături.

Un ultim răgaz:
întuneric cu miros de rășină,
fiori de necunoscut,
suflul tău ce-mi atinge pielea,
valuri de umbră îmbrăcând două trupuri
ce-și amestecă sudoarea;
un singur strigăt,
obrazul tău lângă tâmpla mea.

Iarăși granit,
miros de cenușiu sub ochii reci ai zilei;
drumul nostru spre altar,
o culme pierdută-n înălțimi.
O urmă de ezitare:
mâinile tale ce-mi simt rănile,
buzele mele ce-ți gustă sângele;
liniște...
ecouri vagi ale cuvintelor lăsate-n urmă.
Ochi ce-și spun iubirea,
două ființe, un singur suflet.
O ultimă sforțare,
tălpile noastre
odihnite de un colț de pământ
uitat undeva sus,
la fel de sus ca cerul.

O privire în jos spre infinit...
mâna ta, un gest ce cuprinde tot:
atât albastru,
lumină,
o eternitate de noi în absolut.

În fața noastră jurământul...
un singur pas.
Fâșii de nori întrepătrunse-n asfințit,
inelele a două mâini dintotdeauna împreună.
Limite ce se șterg,
ultimele raze
ce ne dezleagă de timp și spațiu,
aripi de zbor împreună,
noi, vibrând de tot ce este viață,
un univers întreg de energie și libertate.

Lângă voi
două morminte tăcute,
omăt ce ne acoperă dorul;
noi, un singur suflet împlinit,
o adiere ce vă șterge lacrima.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!