nu dorm
nu
mă întind la soare
aproape că uitasem cum e
senzația asta
mișcând sub piele

mai citește-mi
e nostim
împing fumul spre tine cu degete moi
îl sparg
în aerul fierbinte
cuvinte adulmecate încet
aproape
erotic
ajung
să construiască unelte potrivite
vârșe dălți și
o întreagă instalație
de capturat frica

ești ca o patimă încuiată
o pauză
albă
aș putea să-ți fac portretul
direct pe tine

atât pentru astăzi
în fond
de fiecare dată zornăi un zâmbet
când închizi cartea
și
mă întreb
de ce e nevoie de atâtea lanțuri

am să
mai vin și mâine