când Dumnezeu trece oamenii se ascund
în inima ta să nu orbească

din carne le cresc altfel de veșminte

la capătul privirii se naște un pământ nou
nici nu știu când ne-am făcut loc unul în altul

marginile noastre suprapuse încălzesc iarba
în care un copil își șterge de nori obrazul

uneori n-am ceva anume să-ți spun

cuvintele se prind de bulgărul de lumină
care se rostogolește din ce în ce mai iute spre noi