Răzbioiul e din punctul meu de vedere normal,
Binevenit pentru unul cu el pe cap.

Scaunele „I” sunt enervante, afișând ceva de „femei savante”.
Scaunele „P” au poziții lascive, fiind în general posesive.
„I”-urile sunt verticale, au ceva de arce triumfale,
„P”-urile stau alungite, blegi și au arcurile sărite.

Războiul începe mâine la 5 ante meridian,
Fiind primul război de doi bani
(purtându-se între contemporani),
Va dura, războiul, pâna la ora 5 post meridian
(aceeași zi, lună și an).
Va fi unul total, astfel încât de pe la mijlocul său se va ști că:
- nu mai exista bunici și copii;
- femeile nu mai poartă plase, ci tatuaje pe brațe;
- bărbații nu mai construisc case, fiind lăsați în pace;
- fiecare poate fi gol, dar și cu întâmplările sub control;
- dacă vrei să ajungi oriunde, ajungi fără ocol;
- pantofii nu vor mai fi cel stâng, cel drept ... dar vor fi cu șiret;
- „tertium non datur” va fi abolit, vom gândi ori/ori, indiferent și frumos;
- doi idioți vor purta tot timpul cuțit, constatând peren că, totuși, ceva e nepotrivit.

Consecința previzibilă e că nimeni nu va mai sta cu oasele-n gât,
Ele plutind la vale pe Prut,
Vor gara la Isaccea albind un mal,
Un neisprăvit le va vinde turiștilor os cu os contra câte unui dolar.
Nimeni nu va mai rupe pragurile la Billa sau la butic,
Pentru că nu se mai pune problema cumpărării unui singur ibric,
Ibricele vor fi la liber, stând agățate în pom, după principiul „ibricul și capul de om”.

Un dom verde va permite oricărui curios,
Să-și arunce privirile indiscrete pe jos.

Eu voi însoți permanent o țigancă frumoasă, șleampătă, dar tot timpul beată.
Idila noastră constă din băutul cot la cot,
Democratic: un pahar, un vot, alt pahar alt vot.
Vom sta cu ochii țintă la coate,
Vom duce un deget la frunte, cât să facem impresie bună,
Două degete duse la frunte, spun că stăm la un gând,
De la al treilea deget dus către frunte se va pierde șirul,
Devenim genii, prevăzând declinul.
Când ajungem să punem unsprezece degete la cap, dăm de gândit,
Cu douăsprezece degete puse la cap demonstrăm că am regresat.
Între timp, amândoi vom suda țigară după țigară,
Scuipând printre dinți în sus și în jos,
Într-o deplină solidaritate umană.
Acoperișul nostru este soarele, întunericul,
Iubirea și bănănăitul.

Ideea de război, este clar,
Nu mai are teren fertil, este ceață, speranță și de toate.
Fiecare se poate afla cu fiecare în viață.