O ajung din urmă și o întreb dacă este ea
,,Eu sunt”, îmi răspunde, ,,Eu în carne și oase”.
Observând-o atent, am dubii: este și nu este ea
în același timp. Și totuși seamănă.
Mușc dintr-un măr și ea muscă dintr-un alt măr.

,,Chiar aici am fost părăsit de o femeie
cu ani în urmă, care semăna cu dumneata”.
,,Chiar aici”, îmi spune, ,,am fost părăsită
cu ani în urmă de un bărbat care semăna cu dumneata”.

,,Era în amurg”, îi spun.
,,Era cam pe seară”, îmi răspunde.
,,Atunci suntem aproape noi!” exclamăm,
și plecăm aproape împreună.