mi-am dansat un zambet mic,
cand am vazut azi noapte un fir de iarba,
stralucind a verde sub luna,
ei mi-au aruncat toamna pe el...
caci l-au crezut si ei, o data, soare.

si ce daca nu-i vazut de toti crescand?
si ce daca nu toti isi lasa ielele sa zboare?
existam doar noi si nimeni :
il hranim din pipeta cerului,
si el bea din lingurita noastra...

tu doar vino la mine,strange-mi surasul
in prima ta sistola,iar pe furis,
da-mi aripi in prima ta diastola...
unde-mi cresti firul de iarba.

-Sa-mi spui ca n-am visat.Bine?
Sa-mi soptesti ca ne-am inviat!
Sa-mi soptesi ca firul tau de iarba
a supravietuit cand l-am hranit eu!